Sursa: http://www.123rf.com/photo_10403555_cartoon-computer-being-scared-by-the-mouse-isolated-on-white-background.html . Textul îmi aparține
Am făcut o incursiune mai mult sau mai puțin dureroasă în „Top ZeList”. După ce am strâmbat din nas la mirosul de infatuare impregnat în materialele unor bloggeri „profesioniști”, scrise fără diacrititice, cu litere în minus, dezacorduri și alte minunății, mă mir că îmi mai recunosc imaginea în oglindă. Mă întorc de pe front cu trei dintre puținele articole care mi-au plăcut.
1. „ Soulaina Dreaming. Cu cortul pe plajă de Revelion”
Am citit cu plăcere acest articol scris de „Tânăru` jurnalist rătăcitor” – bloggerul Vlad Ursulean, care desface toată trusa de instrumente pentru texte bune atunci când începe să scrie – diacritice, reguli de gramatică și de ortografie neschingiuite, intertitluri, ancore, cuvinte cheie bolduite, paragrafe echilibrate, nu prea lungi, nu prea scurte, replici scrise italic și citate cu ghilimele.
Titlul articolului este descriptiv pentru text – promite povestirea unei experiențe, „cu cortul pe plajă de Revelion” și avertizează cititorul despre registrul ironic, „Soulaina Dreaming”. Textul este spart de multe imagini care servesc atât mesajului – pe care îl explică sau îl completează, cât și registrului în care este scris.
Cred că alegerea de a nu face o galerie cu aceste imagini la sfârșitul articolului a fost potrivită, pentru că fotografiile pot fi observate fără efort și dau un plus de dinamică poveștii. De asemenea, autorul nu le-a lăsat orfane – imaginile au surse: „Foto: George Popescu și eu, pe ici, pe colo”. Este adevărat, însă, că precizarea ar fi putut fi mai clară – eventual, să apară sursa sub/ pe fiecare imagine în parte.
Structura textului este bună – începe cu visul din tren, părerile apropiaților despre alegerea lui de a merge iarna la Sulina, descrierea camarazilor, pasaje descriptive despre drum și despre momentul în care ajunge la destinație, povestiri din diverse locații, informații despre istoria orașului, întâmplări legate de întâlnirea cu un personaj care trăiește în Sulina și, la sfârșit, un foarte scurt epilog în care recunoaște că a reconstruit totul din poze, notițe și înregistrări și concluzionează: „Aceasta se numește o exorcizare”.
2. „Tataia Ion”
Toma Nicolau a scris despre importanța de a nu amâna întâlnirile cu bunicii. Am ales acest articol pentru că rezonez cu el, întrucât nu demult am trăit o experiență asemănătoare. Textul este un memento veritabil despre trecerea timpului, despre viață și despre familie.
Și acest articol este scris cu instrumente din kitul pentru texte corecte: diacritice, reguli de gramatică și de ortografie respectate, paragrafe echilibrate. De asemenea, mesajul este însoțit de o fotografie din arhiva personală a autorului – un portret al bunicului său. Textul nu abundă în figuri de stil inutile. Limbajul simplu conferă un plus de sinceritate.
Pe de altă parte, ar fi putut exista intertitluri și mi-ar fi plăcut să citesc câteva paragrafe în plus despre „Tataia Ion”. Titlul articolului ar fi putut fi altul, pentru că ideea principală a textului nu pare a fi personajul amintit, ci ezitarea autorului de a-și vizita bunicul și regretul său, după ce a aflat că acesta a murit.
3. „ Ca la noi, la nimenea”
Am ales acest articol scris de jurnalistul și bloggerul Vlad Petreanu, pentru că este o reflecție la o carență care există în societatea noastră. Condamnat la închisoare pentru fapte de corupţie, un fost judecător al Curţii Supreme va continua să-şi încaseze pensia specială, de 16.000 de lei lunar, și în perioada condamnării.
Din titlu se înțelege că va fi abordat un subiect despre o neregulă din societatea românească – forma alterată a cuvântului „nimeni” subliniază acest lucru și dă titlului o nuanță de sarcasm. Opinia autorului este rezumată în ultima propoziție din articol: „Nu poţi inventa aşa o ţară ca România”. Textul este scris conform regulilor gramaticale și ortografice și conține ancore.
Pe de altă parte, paragrafele sunt prea scurte, nu există imagini care să însoțească mesajul, cuvintele cheie sunt scrise în italice, nu sunt bolduite și, nu în ultimul rând, pentru că este abordat un caz de actualitate, apărut în presă, textul ar fi putut să citeze mai multe surse care să întărească afirmațiile, în ciuda faptului că este un articol de blog – mediu în care „opiniile-mustangi” se pot desfășura nestingherite.
Ana 